Vrajmasia dintre Om si Satana !

Vrajmasia dintre om si Satana

Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul" (Gen. 3,15).

Sentinta divina pronuntata împotriva Satanei dupa caderea omului era si o profetie, care cuprindea toate veacurile pâna la încheierea timpului si care prefigura conflictul cel mare care urma sa implice toate neamurile de oameni care aveau sa traiasca pe pamânt.

Dumnezeu spune: "Voi pune vrajmasie". Aceasta vrajmasie nu se da pe fata în mod natural.
Când omul a calcat Legea divina, firea lui a devenit pacatoasa si el era în armonie,si nu în lupta cu Satana.

În mod natural, nu exista vrajmasie între omul pacatos si începatorul pacatului. Amândoi au devenit rai prin apostazie. Cel decazut nu-si gaseste odihna niciodata, afara de cazul când câstiga simpatie si sprijin, facând si pe altii sa-i urmeze exemplul. Pentru motivul acesta, îngerii cazuti si oamenii nelegiuiti se unesc într-o tovarasie disperata.

Daca Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod deosebit, Satana si omul s-ar fi unit într-o alianta împotriva cerului; si, în loc sa nutreasca vrajmasie contra Satanei, întreaga familie omeneasca s-ar fi unit în împotrivire contra lui Dumnezeu.

Satana l-a dus pe om la pacat, asa cum i-a facut pe îngeri sa se razvrateasca, ca sa-si asigure în felul acesta colaborarea în lupta lui împotriva cerului. Între el si îngerii cazuti n-a fost nici o deosebire în ceea ce priveste ura lor fata de Hristos; în timp ce toate celelalte puncte erau în discordie, ei erau strâns uniti în opozitia lor contra autoritatii Conducatorului Universului.

Dar când Satana a auzit declaratia ca avea sa fie vrajmasie între el si femeie, între samânta lui si samânta ei, a stiut ca eforturile lui pentru a corupe firea omeneasca urmau sa fie zadarnicite; ca prin anumite mijloace omul avea sa fie în stare sa reziste puterii sale.

Vrajmasia Satanei împotriva neamului omenesc este aprinsa pentru ca, prin Hristos, el este obiectul iubirii si grijii lui Dumnezeu. El doreste sa zadarniceasca planul divin pentru rascumpararea omului, ca sa arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu, desfigurând si mânjind lucrarea mâinilor Sale; el voia sa produca amaraciune în ceruri si sa umple pamântul de blestem si pustiire.

Si el arata tot acest rau ca fiind urmarea lucrarii lui Dumnezeu prin crearea omului.

Harul pe care Hristos îl sadeste în suflet este acela care creeaza în om vrajmasia contra Satanei. Fara acest har transformator si aceasta putere înnoitoare, omul ar fi sclavul Satanei, un rob totdeauna gata sa împlineasca pretentiile lui. Dar principiul cel nou în suflet creeaza conflict acolo unde pâna atunci fusese pace. Puterea pe care o împartaseste Hristos îl face pe om în stare sa reziste tiranului si uzurpatorului.

Pretutindeni unde se vede oroare fata de pacat, în loc de iubire fata de el, oriunde se rezista acestor patimi care au pus stapânire pe suflet si sunt biruite, acolo se da pe fata efectul unui principiu întru totul de sus.

Antagonismul care exista între spiritul lui Hristos si spiritul Satanei s-a dat pe fata în modul cel mai pronuntat în felul în care lumea L-a primit pe Isus. Iudeii au ajuns sa-L lepede nu atât de mult pentru ca a venit fara bogatie lumeasca, pompa sau grandoare. Ei au vazut ca El poseda puterea care avea sa faca mai mult decât sa compenseze lipsa acestor avantaje exterioare. Însa curatia si sfintenia lui Hristos I-au atras ura celor nelegiuiti.

Viata Lui de jertfire de sine si consacrarea Lui ireprosabila erau o mustrare continua pentru un popor mândru si senzual.

Aceasta a provocat vrajmasia împotriva lui Dumnezeu. Satana si îngerii cei rai s-au unit cu oamenii pacatosi. Toate fortele apostaziei au conspirat împotriva Luptatorului pentru adevar.Aceeasi vrajmasie care s-a dovedit fata de Maestru s-a manifestat si fata de urmasii lui Hristos.

Toti aceia care vad caracterul respingator al pacatului si cu putere de sus rezista ispitei vor trezi cu siguranta ura Satanei si a supusilor lui. Ura fata de principiile cele curate ale adevarului, precum si mustrarea si prigonirea aparatorilor lui vor exista atâta vreme cât va fi pacat si pacatosi.

Urmasii lui Hristos si slujitorii Satanei nu se pot armoniza. Rusinea crucii nu a încetat. "Toti aceia care vor sa traiasca cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniti" (2 Tim. 3,12). Agentii lui Satana lucreaza continuu sub conducerea lui pentru a întari autoritatea si a cladi împaratia lui în opozitie cu guvernarea lui Dumnezeu.

În scopul acesta, ei cauta sa amageasca pe urmasii lui Hristos si sa-i abata de la ascultarea de El. Asemenea conducatorului lor, ei interpreteaza gresit si pervertesc Scripturile pentru a-si atinge scopul. Dupa cum Satana a încercat sa arunce ocara asupra lui Dumnezeu, tot asa si agentii lui cauta sa calomnieze pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul care a dus pe Hristos la moarte inspira si pe cei rai sa nimiceasca pe urmasii Lui.

Toate acestea sunt întruchipate în acea prima profetie: "Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei". Si aceasta va continua pâna la încheierea timpului.Satana îsi aduna toate fortele si arunca toata puterea în lupta. De ce oare nu întâlneste o împotrivire mai mare? De ce soldatii lui Hristos sunt atât de adormiti si indiferenti?

Pentru ca în realitate au o legatura mica cu Hristos; pentru ca sunt atât de lipsiti de Duhul Sau. Pacatul nu este pentru ei atât de respingator si de oribil cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu se împotrivesc, asa cum a facut Hristos, cu rezistenta hotarâta si categorica. Ei nu-si dau seama de raul nespus de mare si de rautatea pacatului si sunt orbiti atât fata de caracterul, cât si fata de puterea printului întunericului.

Se da pe fata putina vrajmasie contra Satanei si a lucrarilor lui, pentru ca este o lipsa de cunoastere atât de mare cu privire la puterea si la rautatea lui, cât si la marea întindere a luptei lui împotriva lui Hristos si a bisericii Sale.

Aici multi sunt amagiti.

Ei nu stiu ca vrajmasul lor este un general puternic care stapâneste mintile îngerilor rai si ca, prin planuri bine puse la punct si prin masinatii pricepute, el lupta împotriva lui Hristos pentru a împiedica mântuirea sufletelor.

Printre aceia care poarta numele de crestini si chiar printre slujitorii Evangheliei, rareori se aude vreo referire la Satana, afara poate doar de o mentionare incidentala la amvon. Ei trec cu vederea dovezile activitatii si succesului lui continuu; ei neglijeaza multele avertismente cu privire la viclenia lui; ei par sa ignoreze chiar si existenta lui.

În timp ce oamenii sunt necunoscatori cu privire la planurile lui, acest dusman veghetor este în orice clipa pe urmele lor. El se amesteca cu prezenta lui în toate domeniile caminului, pe toate strazile oraselor noastre, în biserici, în consiliile nationale, în tribunale, încurcând, amagind, seducând, ruinând pretutindeni sufletele si trupurile barbatilor, femeilor si copiilor, distrugând familii, semanând ura, concurenta, lupta, razvratire, crima.

Iar lumea crestina pare sa priveasca aceste lucruri ca si când Dumnezeu le-ar fi rânduit si trebuie sa existe.

Satana cauta continuu sa învinga pe poporul lui Dumnezeu, darâmând barierele care-i despart de lume. Israelul din vechime a fost ademenit la pacat atunci când s-a aventurat în asociere interzisa cu pagânii.

În acelasi fel este ratacit si Israelul modern, "a carui minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada chipul lui Dumnezeu" (2 Cor. 4,4). Toti aceia care nu sunt urmasii hotarâti ai lui Hristos sunt slujitorii Satanei.

În inima nerenascuta este iubire fata de pacat si o dispozitie de a-l hrani si a-l scuza. Dar în inima renascuta este ura fata de pacat si o rezistenta hotarâta fata de el. Când crestinii aleg societatea celor nelegiuiti si necredinciosi, ei se expun ispitei. Satana se ascunde si, pe neobservate, trage valul lui amagitor pe ochii lor. Ei nu vad ca o astfel de tovarasie este intentionata ca sa le produca pagube; si daca tot timpul asimileaza lumea în caracter, în vorbire si în fapte, ei devin din ce în ce mai orbiti.

Conformarea cu obiceiurile lumesti converteste biserica spre lume; ea niciodata nu converteste lumea la Hristos. Prietenia cu pacatul îl va face în mod inevitabil sa para mai putin respingator. Acela care alege sa se uneasca cu slujitorii lui Satana în curând nu se va mai teme de stapânul lor.

Când pe calea datoriei suntem adusi în încercari, asa cum a fost Daniel la curtea împaratului, putem fi siguri ca Dumnezeu ne va ocroti; dar daca ne asezam în calea ispitei, mai curând sau mai târziu vom cadea.

Ispititorul lucreaza adesea cu cel mai mare succes prin aceia care sunt cel mai putin banuiti de a fi sub stapânirea lui. Cei înzestrati cu talente si educatie sunt admirati si onorati, ca si când aceste calitati ar putea înlocui lipsa temerilor lor de Dumnezeu sau le-ar da dreptul la favoarea Sa.

Talentul si cultura sunt darurile lui Dumnezeu, dar, atunci când acestea sunt socotite ca pot înlocui evlavia, când în loc sa aduca sufletul mai aproape de Dumnezeu îl îndeparteaza de El, atunci ele devin un blestem si o cursa.

În mintea multora predomina parerea ca tot ce apare ca fiind curtenie sau rafinament trebuie într-un anumit sens sa apartina lui Hristos. Niciodata n-a fost o greseala mai mare ca aceasta. Aceste calitati trebuie sa împodobeasca caracterul oricarui crestin, caci ele vor exercita o influenta puternica în favoarea religiei celei adevarate; dar trebuie sa fie consacrate lui Dumnezeu, caci altfel sunt o putere spre rau.

Multi barbati cu o inteligenta cultivata si cu maniere placute, care nu se coboara la ceea ce este în general socotit ca o fapta imorala, sunt doar o unealta lustruita în mâinile Satanei. Caracterul amagitor si înselator al influentei si al exemplului acestora face din ei niste dusmani mult mai periculosi pentru cauza lui Hristos decât cei care sunt necultivati si nestiutori.

Prin rugaciune staruitoare si prin dependenta de Dumnezeu, Solomon a primit întelepciunea care a provocat uimirea si admiratia lumii. Dar atunci când s-a îndepartat de la izvorul puterii lui si a plecat încrezându-se în sine, a cazut prada ispitei. Atunci, puterile minunate revarsate peste cel mai întelept dintre regi au facut din el doar un mijloc mai eficient al vrajmasului sufletelor.

Când Satana cauta continuu sa le orbeasca mintile fata de acest fapt, crestinii sa nu uite niciodata ca ei "nu se lupta împotriva carnii si sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stapânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii care sunt în locurile ceresti" (Efes. 6,12).

Avertizarea inspirata strabate veacurile pâna în timpul nostru: "Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da târcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa înghita" (1 Petru 5,8). "Îmbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept împotriva uneltirilor diavolului" (Efes. 6,11).

Din zilele lui Adam si pâna în vremea noastra, vrajmasul nostru cel mare si-a exercitat puterea de a prigoni si de a distruge. El se pregateste acum pentru ultima lui campanie împotriva bisericii.

Toti aceia care cauta sa urmeze pe Isus vor ajunge în conflict cu acest vrajmas neînduplecat. Cu cât crestinul imita Modelul divin, cu atât mai sigur va deveni o tinta a atacurilor Satanei.

Toti aceia care sunt angajati în mod activ în lucrarea lui Dumnezeu, cautând sa demaste amagirile celui rau si sa prezinte pe Hristos înaintea oamenilor, se vor putea uni cu marturisirea lui Pavel, în care vorbeste despre slujirea lui Dumnezeu cu toata umilinta sufletului, cu multe lacrimi si ispite.

Satana L-a atacat pe Hristos cu ispitele cele mai amagitoare si mai cumplite, dar a fost respins de fiecare data. Acele lupte au fost duse în favoarea noastra; biruintele acelea ne fac pe noi în stare sa biruim. Hristos va da putere tuturor acelora care-L cauta.

Nici un om nu poate fi biruit de Satana fara consimtamântul lui.

Ispititorul nu are putere sa stapâneasca vointa sau sa constrânga sufletul ca sa pacatuiasca. El poate întrista, dar nu poate contamina. El poate provoca agonie, dar nu poate mânji. Faptul ca Hristos a biruit ar trebui sa inspire pe urmasii Lui cu curaj de a lupta barbateste în lupta împotriva pacatului si a lui Satana.