Pot oare mortii sa ne vorbeasca ?

Pot oare mortii sa ne vorbeasca?

Lucrarea îngerilor sfinti, asa cum este prezentata în Scripturi, este un adevar deosebit de pretios si de mângâietor pentru toti urmasii lui Hristos.

Dar învatatura Bibliei cu privire la acest subiect a fost întunecata si pervertita de ratacirile teologiei populare.

Învatatura cu privire la nemurirea naturala a sufletului, care a fost prima oara împrumutata de la filozofia pagâna, iar în întunecimea marii apostazii a fost introdusa în credinta crestina, a subminat adevarul, atât de lamurit aratat de Scriptura, ca "mortii nu stiu nimic".

Multimi de oameni au ajuns sa creada ca duhurile mortilor sunt "duhuri slujitoare trimise sa slujeasca acelora care vor mosteni mântuirea". Si fac lucrul acesta în ciuda marturiei Scripturii cu privire la existenta îngerilor ceresti si la legatura lor cu istoria omului, înainte de moartea vreunei fiinte omenesti.

Învatatura cu privire la constienta omului în moarte, îndeosebi credinta ca duhurile mortilor se întorc sa slujeasca celor vii, a pregatit calea pentru spiritismul modern.

Daca cei morti sunt primiti în prezenta lui Dumnezeu si a îngerilor sfinti si având privilegiul de cunoastere cu mult mai mult decât înainte, de ce sa nu se întoarca pe pamânt pentru a lumina si a îndruma pe cei vii? Daca, asa cum învata teologii populari, duhurile mortilor plutesc deasupra prietenilor lor de pe pamânt, de ce nu le-ar fi îngaduit sa comunice cu ei, sa-i avertizeze împotriva raului sau sa-i mângâie în necaz?

Cum pot aceia care cred în constienta omului în starea de moarte sa lepede ceea ce le vine ca o lumina transmisa de duhurile slavite? Iata un mijloc socotit sfânt, prin care Satana lucreaza la împlinirea planurilor lui.

Îngerii cazuti care împlinesc poruncile lui apar ca soli din lumea duhurilor. În timp ce marturisesc ca aduc pe cei vii în legatura cu cei morti, printul pacatului îsi desfasoara influenta lui amagitoare asupra mintilor lor.

El are putere sa aduca înaintea oamenilor figura prietenilor lor plecati dintre cei vii. Contrafacerea este desavârsita; priviri, cuvinte, ton familiar sunt reproduse cu o deosebita claritate.

Multi sunt mângâiati cu asigurarea ca cei iubitori ai lor se bucura de stralucirea cerului si, fara sa banuiasca primejdia, pleaca urechea la "duhurile amagitoare si la învataturile demonilor." Atunci când sunt adusi sa creada ca cei morti vin în adevar sa comunice cu ei, Satana îi face sa apara pe aceia care au intrat în mormânt nepregatiti.

Ei pretind ca sunt fericiti în cer si chiar ca ocupa o pozitie înalta si în felul acesta este raspândita ratacirea ca nu se face nici o deosebire între cei drepti si cei pacatosi.

Vizitatorii care pretind ca vin din lumea duhurilor rostesc deseori avertizari si preveniri care se dovedesc a fi corecte. Iar când este câstigata încrederea, prezinta învataturi care submineaza direct credinta în Scripturi.

O data cu un interes profund pentru buna stare a prietenilor lor de pe pamânt, în aparenta, ei insinueaza cele mai primejdioase rataciri. Faptul ca sustin unele adevaruri, si uneori sunt în stare sa prezica evenimentele viitoare, da declaratiilor lor o speranta de temeinicie; iar învataturile lor ratacite sunt primite de multimi cu usurinta si crezute ca fiind mai adevarate decât cele mai sfinte adevaruri ale Bibliei.

Legea lui Dumnezeu este pusa deoparte, Duhul harului este dispretuit, sângele legamântului socotit ca un lucru nesfânt. Duhurile rele nu recunosc dumnezeirea lui Hristos si pun chiar pe Creator pe o treapta cu ele.

În felul acesta, sub o aparenta noua, marele razvratit îsi continua lupta împotriva lui Dumnezeu, începuta în ceruri si continuata timp de aproape sase mii de ani pe pamânt.

Multi încearca sa explice manifestarile spiritiste, atribuindu-le întru totul înselaciunii si iutelii de mâna a mediului. Dar în timp ce este adevarat ca urmarile acestei amagiri au fost adesea socotite ca manifestari naturale, au fost si expuneri ale unor puteri supranaturale.

Ciocaniturile misterioase cu care a început spiritismul modern n-au fost rezultatul înselaciunii omenesti sau a vicleniei, ci au fost lucrarea directa a îngerilor rai, care în felul acesta au introdus una dintre amagirile cele mai cu succes în distrugerea sufletelor.

Multi vor fi prinsi în cursa prin credinta ca spiritismul este doar o înselatorie omeneasca; când sunt adusi fata în fata cu manifestarile pe care ei nu le pot privi decât ca fiind supranaturale, sunt amagiti si vor fi condusi sa le primeasca drept puterea cea mare a lui Dumnezeu.

Aceste persoane trec cu vederea marturia Scripturilor cu privire la minunile lucrate de Satana si de agentii lui.

Cu ajutorul Satanei au fost în stare vrajitorii lui Faraon sa contrafaca lucrarea lui Dumnezeu.

Pavel marturiseste ca, înainte de a doua venire a lui Hristos, vor avea loc manifestari similare ale puterii satanice. Venirea Domnului urmeaza sa fie precedata de "lucrarea Satanei, cu toata puterea, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii" (2Tes. 2,9.10).

Iar apostolul Ioan, descriind puterea facatoare de minuni care se va da pe fata în zilele de pe urma, declara: "Savârsea semne mari, pâna acolo ca facea chiar sa se pogoare foc din cer pe pamânt, în fata oamenilor. Si amagea pe locuitorii pamântului prin semnele, pe care i se daduse sa le faca" (Apoc. 13,13.14).

Aici nu sunt prezise doar înselatorii. Oamenii sunt amagiti de minunile pe care agentii Satanei ar putea sa le faca, si nu pe care pretind ca le fac.

Printul întunericului, care atâta vreme si-a dedicat lucrarii de amagire puterile mintii lui pricepute, îsi adapteaza cu maiestrie ispitele pentru oamenii din toate clasele si din toate categoriile.

Celor cu cultura si rafinament el le prezinta spiritismul în aspectele lui rafinate si intelectuale si în felul acesta reuseste sa prinda pe multi în cursele sale.

Întelepciunea pe care o da spiritismul este aceea descrisa de apostolul Iacov care "nu vine de sus, ci este pamânteasca, fireasca, draceasca" (Iac. 3,15). Marele amagitor o ascunde însa, atunci când tainuirea va împlini mai bine scopul lui. El, care a putut sa apara îmbracat cu stralucirea serafimilor ceresti în fata lui Hristos în pustia ispitei, vine la oameni într-un mod mai atractiv, ca înger de lumina.

El face apel la ratiune prin prezentarea de subiecte înalte; delecteaza imaginatia cu scene rapitoare. Câstiga sentimentele prin prezentarile elocvente de iubire si de mila. Excita imaginatia spre zboruri înalte, facând pe oameni sa se mândreasca atât de mult cu propria lor întelepciune, încât în inima lor sa dispretuiasca pe Cel Vesnic.

Fiinta aceasta puternica, care a putut sa duca pe Mântuitorul lumii pe un munte foarte înalt si sa faca sa-I treaca pe dinainte toate împaratiile pamântului cu slava lor, va prezenta ispitele înaintea oamenilor, asa încât sa perverteasca simturile tuturor acelora care nu sunt ocrotiti de puterea divina.

Satana îi înseala pe oameni astazi asa cum a înselat-o pe Eva în Eden prin lingusire, aprinzând dorinta de a obtine cunoasterea oprita, excitând ambitia dupa înaltare de sine. Hranirea acestor rele i-a provocat caderea si, prin ele, urmareste sa aduca ruina oamenilor. "Veti fi ca Dumnezeu", declarase el, "cunoscând binele si raul" (Gen. 3,5).

Spiritismul învata "ca omul este creatia progresului; ca destinul lui chiar de la nastere este sa progreseze, pâna în vesnicie, spre Dumnezeu". Si iarasi: "Fiecare inteligenta se va judeca pe ea si nu pe alta". "Judecata va fi dreapta, pentru ca este judecata proprie" Tronul este înauntrul tau."

Un învatator spiritist spunea ca în el s-a trezit "o constiinta spirituala": "Prietenii mei, toti am fost semizei necazuti". Iar un altul declara: "Hristos nu este nici o fiinta dreapta si nici desavârsita".

În felul acesta, în locul neprihanirii si a desavârsirii Dumnezeului nemarginit, adevaratul obiect al adoratiei; în locul dreptatii desavârsite a Legii Sale, masura cea adevarata a tintei omenesti, Satana a pus natura pacatoasa si gresita a omului, ca fiind singurul obiect al adorarii, unica regula de judecata sau masura a caracterului. Acesta este progres, dar nu în sus, ci în jos (regres).

Este o lege a naturii intelectuale si spirituale aceea ca prin privire suntem schimbati.

Mintea se adapteaza treptat la subiectele asupra carora i se îngaduie sa zaboveasca. Ea este absorbita de ceea ce este obisnuita sa iubeasca si sa respecte. Omul nu se va ridica niciodata mai sus decât modelul lui de curatie, de bunatate sau de adevar.

Daca eul este idealul lui cel mai înaltat, niciodata nu va atinge altul mai înalt. Mai degraba se va coborî continuu din ce în ce mai jos.

Numai harul lui Dumnezeu are putere sa înalte pe om. Lasat în puterea lui, drumul va merge în mod inevitabil în jos.

Pentru cel iubitor de placeri, pentru cel care cultiva îngaduinta de sine, pentru cel senzual, spiritismul se prezinta sub o masca mai putin subtila decât pentru cel mai rafinat si pentru intelectual; în formele lui grosolane, ei gasesc ceea ce este în armonie cu pornirile lor.

Satana studiaza orice semn de slabiciune în firea omeneasca, el noteaza pacatele pe care toti sunt înclinati sa le comita si dupa aceea are grija ca ocaziile pentru încurajarea tendintei spre rau sa nu lipseasca.

El îi ispiteste pe oameni sa abuzeze în ceea ce este îngaduit, facându-i ca prin necumpatare sa slabeasca puterile fizice, mintale si morale.

El a distrus si distruge mii de oameni prin îngaduirea patimilor, brutalizând în felul acesta toata firea omului. Si pentru a-si completa lucrarea, declara prin mijlocirea spiritelor ca "o cunoastere adevarata aseaza pe om mai presus de orice lege", ca "tot ce exista este bun", ca "Dumnezeu nu condamna" si ca "toate pacatele savârsite sunt nevinovate".

Când oamenii sunt adusi astfel sa creada ca dorinta este legea cea mai înalta, ca libertatea este îngaduinta si ca omul este raspunzator numai fata de sine, cine se mai mira ca stricaciunea si depravarea misuna în toate partile?

Multimile primesc însetate învataturile care le lasa libertatea sa asculte de îndemnurile inimii firesti. Frânele stapânirii de sine sunt lasate pe seama poftei, puterile mintii si ale sufletului sunt supuse pornirilor animalice, iar Satana arunca cu bucurie în plasa lui mii din aceia care pretind a fi urmasi ai lui Hristos.

Dar nimeni nu trebuie sa fie amagit de pretentiile mincinoase ale spiritismului. Dumnezeu a dat lumii lumina suficienta pentru a o ajuta sa descopere cursa.

Asa cum s-a aratat deja, teoria care formeaza chiar temelia spiritismului este în lupta cu declaratiile lamurite ale Scripturii. Biblia declara ca mortii nu stiu nimic, ca gândurile lor au pierit; ei nu au parte de nimic din ceea ce se face sub soare; ei nu stiu nimic despre bucuriile si necazurile acelora care le-au fost scumpi pe pamânt.

Mai mult decât atât, Dumnezeu a interzis categoric toate pretinsele comunicari cu duhurile celor plecati dintre cei vii.

În zilele poporului evreu, exista o categorie de oameni care pretindeau, ca si spiritistii de astazi, ca sunt în legatura cu cei morti. Dar "duhurile familiale", cum erau numiti acesti pretinsi vizitatori din alte lumi, sunt declarate de Biblie a fi "duhuri de draci" (compara Numeri 25,1-3; Ps. 106,28; 1 Cor. 10,20; Apoc. 16,14).

Lucrarea care se ocupa cu duhurile familiale a fost declarata a fi o urâciune pentru Domnul si a fost solemn interzisa sub pedeapsa cu moartea (Lev. 19,31; 20,27). Chiar si numele de vrajitorie este acum dispretuit.

Pretentia ca oamenii pot avea legaturi cu duhuri rele este privita ca o poveste din Evul Mediu. Dar spiritismul, care îsi numara convertitii cu sutele de mii, mai mult, cu milioanele, care si-a facut intrare în cercurile stiintifice, care a invadat bisericile si a gasit o buna primire în corpurile legiuitoare si chiar la curtile regilor - aceasta amagire monstruoasa este doar o reînviere, într-o noua travestire, a vrajitoriei condamnate si interzise în vechime.

Daca n-ar fi o alta dovada cu privire la caracterul adevarat al spiritismului, ar trebui sa fie suficient pentru crestin faptul ca duhurile nu fac nici o deosebire între neprihanire si pacat, între cei mai nobili si cei mai curati apostoli ai lui Hristos si cei mai stricati slujitori ai Satanei. Prezentând pe cei mai josnici oameni ca fiind în ceruri si foarte înaltati acolo, Satana spune lumii: "Nu conteaza cât de pacatosi sunteti; nu conteaza daca credeti sau nu credeti în Biblie si în Dumnezeu. Traiti cum va place; cerul este caminul vostru".

Învatatorii spiritisti declara în realitate: "Voi obositi pe Domnul prin cuvintele voastre, si mai întrebati: 'Oricine face rau este bun înaintea Domnului, si de el are placere!' Sau: 'Unde este Dumnezeul dreptatii?'" (Maleahi 2,17). Cuvântul Domnului spunea: "Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca întunericul este lumina, si lumina întuneric!" (Is. 5,20).

Apostolii, asa cum sunt reprezentati de aceste duhuri mincinoase, sunt facuti sa contrazica tot ce au scris sub inspiratia Duhului Sfânt atunci când au fost pe pamânt. Ei neaga originea divina a Bibliei si în felul acesta dezradacineaza temelia nadejdii crestinului si îndeparteaza lumina care descopera calea catre ceruri.

Satana face ca lumea sa creada ca Biblia este doar o poveste imaginara sau, cel mult, o carte potrivita pentru copilaria neamului omenesc, dar care acum trebuie privita ca fiind fara greutate sau îndepartata ca fiind depasita.

Si pentru a lua locul Cuvântului lui Dumnezeu, el ofera manifestarile spiritiste. Acesta este un drum pe de-a-ntregul sub stapânirea lui; pe aceasta cale el poate face ca lumea sa creada ce vrea el. El pune în umbra, chiar acolo unde o doreste, Cartea care trebuie sa-l judece pe el si pe urmasii lui; face sa creada ca Mântuitorul lumii este un om obisnuit.

Si asa cum garda romana care a pazit mormântul lui Isus a raspândit vestea mincinoasa pe care preotii si batrânii le-a pus-o în gura pentru a contesta învierea Sa, tot asa cei care cred în manifestarile spiritiste încearca sa faca sa para ca nu este nimic miraculos în viata Mântuitorului nostru.

Dupa ce cauta sa puna astfel pe Isus în umbra, atrage atentia asupra propriilor lor minuni, declarând ca acestea depasesc lucrarile lui Hristos.Este adevarat ca spiritismul îsi schimba acum forma si, acoperind unele din trasaturile cele mai condamnabile, îmbraca o haina crestina.

Dar declaratiile de la amvon si din presa au fost prezentate înaintea publicului timp de multi ani si în acestea s-a descoperit caracterul lui adevarat. Aceste învataturi nu pot fi negate sau ascunse.

Chiar si în forma lui actuala, departe de a fi mai vrednic de tolerat, este în realitate mai primejdios, din cauza unei amagiri mai subtile.

Daca la început a denuntat pe Hristos si Biblia, acum declara ca le accepta pe amândoua.

Dar Biblia este interpretata într-un mod care place inimii nerenascute, în timp ce adevarurile solemne si vitale sunt facute fara valoare.

Se staruieste asupra iubirii ca fiind atributul de capetenie al lui Dumnezeu, dar este coborâta la un sentimentalism, o slabiciune, facând o slaba deosebire între bine si rau.

Dreptatea lui Dumnezeu, acuzatiile Sale contra pacatului, cererile Legii Sale sfinte, toate acestea sunt trecute cu vederea.

Oamenii sunt învatati sa priveasca Decalogul ca pe o litera moarta. Fabule placute, amagitoare pun stapânire pe simturi si conduc pe oameni sa lepede Biblia ca temelie a credintei lor. Hristos este combatut ca si mai înainte; dar Satana a orbit atât de mult ochii oamenilor, încât amagirea nu este sesizata.

Putini sunt aceia care au o conceptie reala cu privire la puterea amagitoare a spiritismului si la primejdia de a intra sub influenta lui. Multi se intereseaza de el doar pentru a-si multumi curiozitatea.

Ei nu au o credinta adevarata în el si ar fi plini de groaza la gândul de a se supune stapânirii duhurilor. Dar se aventureaza pe teren oprit, iar vrajmasul cel puternic îsi exercita puterea asupra-le împotriva vointei lor. Odata ajunsi sa-si supuna mintile dirijarii sale, îi tine robi.

Este peste putinta, prin propria lor putere, sa fuga de vraja amagitoare, ispititoare. Nimic altceva decât puterea lui Dumnezeu, asigurata ca raspuns la rugaciunea staruitoare a credintei, poate elibera aceste suflete prinse în cursa. Toti aceia care îsi îngaduie trasaturi de caracter pacatoase sau care hranesc de bunavoie un pacat cunoscut invita ispitele Satanei.

Ei se despart de Dumnezeu si de grija ocrotitoare a îngerilor Lui.

Când cel rau îsi prezinta amagirile, ei sunt fara aparare si cad ca o prada usoara. Aceia care se aseaza în felul acesta sub puterea lui prea putin îsi dau seama unde se va sfârsi drumul lor. Dupa ce realizeaza înfrângerea lor, îi va folosi ca agenti ai lui pentru a ademeni si pe altii la ruina.

Profetul Isaia spune: "Daca vi se zice însa: 'Întrebati pe cei ce cheama mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc', raspundeti: 'Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va întreba el pe cei morti pentru cei vii? La lege si la marturie!' Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta" (Is. 8,19.20).

Daca oamenii ar fi fost gata sa primeasca adevarul atât de clar aratat în Scripturi, cu privire la natura omului si starea lui în moarte, ar vedea în pretentiile si în manifestarile spiritismului lucrarea Satanei cu putere, semne si minuni mincinoase.

Dar în loc sa renunte la libertatea atât de placuta inimii firesti si sa paraseasca pacatele pe care le iubesc, multimile îsi închid ochii fata de lumina, merg drept înainte, fara sa tina seama de avertizari, în timp ce Satana îsi plimba cursele împrejurul lor, iar ei devin prada lui, "pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mântuiti.

Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna" (2 Tes. 2,10.11).

Aceia care se împotrivesc învataturilor spiritismului sunt asaltati nu numai de oameni, ci chiar de Satana si îngerii lui. Ei au intrat într-o lupta împotriva domniilor, puterilor si duhurilor rele din locurile ceresti. Satana nu va ceda nici o palma de teren daca nu este alungat de puterea solilor ceresti.

Poporul lui Dumnezeu trebuie sa fie în stare sa-l înfrunte asa cum a facut Mântuitorul nostru cu cuvintele: "Sta scris". Satana poate cita Scriptura acum, ca si în zilele lui Hristos, si îi va schimba învataturile pentru a-si sustine amagirile.

Aceia care vor sta în picioare în acest timp de primejdie trebuie sa înteleaga pentru ei marturia Scripturilor.

Multi vor fi pusi fata în fata cu duhurile demonilor, care vor personifica pe cei dragi sau pe prieteni si spunând cele mai primejdioase rataciri. Aceste spirite vor face apel la cele mai calde simpatii si vor face minuni pentru a-si sustine pretentiile. Trebuie sa fim pregatiti ca sa le întâmpinam cu adevarul biblic ca mortii nu stiu nimic si ca aceia care se arata în felul acesta sunt duhuri de demoni.

Chiar în fata noastra este "ceasul încercarii care are sa vina peste lumea întreaga, ca sa încerce pe toti locuitorii pamântului" (Apoc. 3,10). Toti aceia a caror credinta nu este întemeiata puternic pe Cuvântul lui Dumnezeu vor fi amagiti si învinsi. Satana "lucreaza cu toata amagirea nelegiuirii" pentru a pune stapânire pe fiii oamenilor, iar amagirile lui vor creste mereu.

Dar îsi va atinge tinta numai atunci când oamenii se vor supune de bunavoie ispitirilor sale.

Aceia care cauta cu staruinta cunoasterea adevarului si se lupta sa-si curateasca sufletul prin ascultare, facând astfel tot ce pot pentru a se pregati în vederea luptei, vor gasi în Dumnezeul adevarului o aparare sigura. "Fiindca ai pazit Cuvântul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu" (vers. 10) este fagaduinta Mântuitorului.

El ar trimite mai degraba pe toti îngerii din cer sa pazeasca pe poporul Sau decât sa lase un singur suflet care se încrede în El sa fie biruit de Satana.

Profetul Isaia scoate la iveala amagirea teribila care va veni peste cei nelegiuiti, facându-i sa se socoteasca siguri de judecatile lui Dumnezeu. "Noi am facut un legamânt cu moartea, am facut o învoiala cu locuinta mortilor: când va trece urgia navalitoare, nu ne va atinge caci avem ca loc de scapare neadevarul si ca adapost minciuna!" (Is. 28,15).

În categoria descrisa aici, sunt cuprinsi aceia care în nepocainta lor încapatânata se mângâie cu asigurarea ca nu va fi nici o pedeapsa pentru pacatos; ca toata omenirea, indiferent cât de stricata ar fi, trebuie sa fie înaltata la cer, ca sa ajunga ca îngerii lui Dumnezeu.

Dar si mai îndrazneti sunt aceia care fac legamânt cu moartea si o întelegere cu locuinta mortilor, care renunta la adevarurile pe care cerul le-a rânduit ca o aparare pentru cel neprihanit în ziua necazului si primeste în locul lor scaparea prin minciunile oferite de Satana - pretentiile amagitoare ale spiritismului.

Orbirea poporului din aceasta generatie este dincolo de orice expresie.

Mii leapada Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind nevrednic de crezare si, cu o încredere oarba, primesc amagirea Satanei. Necredinciosii si batjocoritorii condamna bigotismul acelora care se lupta pentru credinta proorocilor si a apostolilor si se distreaza, luând în râs declaratiile solemne ale Scripturilor cu privire la Hristos si la Planul de Mântuire, la pedeapsa care va veni peste aceia care leapada adevarul.

Ei simuleaza o mila adânca pentru acele minti atât de înguste, slabe si superstitioase care recunosc cererile lui Dumnezeu si asculta de cerintele Legii Sale. Dau pe fata atâta siguranta, ca si când, fara îndoiala, au facut legamânt cu moartea si o întelegere cu locuinta mortilor - ca si când au ridicat o bariera de netrecut, de nepatruns între ei si razbunarea lui Dumnezeu.

Nimic nu le poate trezi temerile. S-au predat ispititorului atât de deplin, s-au unit atât de strâns cu el si atât de complet s-au umplut de duhul lui, încât nu mai au putere si nici înclinatie sa scape de cursa.

Satana s-a pregatit îndelung pentru efortul final de a amagi lumea.

Temelia acestei lucrari a fost pusa o data cu asigurarea data Evei în Eden: "Hotarât ca nu veti muri. În ziua când veti mânca din el vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul" (Gen. 3,4.5).

Putin câte putin, a pregatit calea pentru capodopera amagirii în dezvoltarea spiritismului. El nu si-a atins înca deplina împlinire a planurilor, dar o va atinge în timpul care a mai ramas.

Profetul spune: "Am vazut trei duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, si care se duc la împaratii pamântului întreg, ca sa-i strânga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic" (Apoc. 16, 13-14).

În afara de aceia care sunt paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta în Cuvântul Sau, întreaga lume va fi atrasa de partea acestei amagiri.

Oamenii sunt leganati catre o siguranta fatala numai pentru a se trezi la revarsarea mâniei lui Dumnezeu.Domnul Dumnezeu spune: "Voi face din neprihanire o lege, si din dreptate o cumpana; si grindina va surpa locul de scapare al neadevarului, si apele vor îneca adapostul minciunii.

Asa ca legamântul vostru cu moartea va fi nimicit, si învoiala voastra cu locuinta mortilor nu va dainui. Când va trece urgia apelor navalitoare, veti fi striviti de ea" (Is. 28,17.18).