Lucrarea duhurilor rele !

Lucrarea duhurilor rele

Legatura dintre lumea vazuta si cea nevazuta, lucrarea îngerilor lui Dumnezeu si lucrarea duhurilor rele sunt lamurit descoperite în Scripturi si sunt întretesute nedespartit cu istoria omenirii.

Se vede o tendinta crescânda de a nu crede în existenta duhurilor rele, în timp ce îngerii sfinti, care "lucreaza pentru cei care vor mosteni mântuirea" (Evrei 1,14), sunt priviti de multi ca duhuri ale mortilor.

Dar Scriptura nu numai ca învata despre existenta îngerilor atât a celor buni, cât si a celor rai, ci prezinta dovezi de netagaduit ca acestia nu sunt duhuri despartite de corp ale mortilor.

Îngerii existau înainte de crearea omului, caci atunci când au fost puse temeliile pamântului, "stelele diminetii izbucneau în cântari de bucurie, si fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie" (Iov 38,7). Dupa caderea omului, îngerii au fost trimisi sa pazeasca pomul vietii, si aceasta s-a petrecut înainte ca o fiinta omeneasca sa fi murit.

Îngerii sunt superiori oamenilor, caci psalmistul spune ca omul a fost facut "cu putin mai prejos decât îngerii" (Ps. 8,5).În Scriptura ni se spune despre numarul, despre puterea si slava fiintelor ceresti, despre legatura lor cu guvernarea lui Dumnezeu, precum si despre legatura lor cu lucrarea de mântuire.

"Domnul Si-a asezat scaunul de domnie în ceruri; si Împaratia Lui se întinde peste tot". Iar profetul spune: "am auzit glasul multor îngeri în jurul scaunului de domnie". În prezenta Împaratului împaratilor, ei asteapta "îngerii care sunt tari în putere", "robii Lui care fac voia Lui", "care asculta de glasul cuvintelor Lui" (Ps. 103,19-21; Apoc. 5,11).

Zece mii de ori zece mii si mii de mii erau solii ceresti pe care i-a vazut profetul Daniel. Apostolul Pavel a declarat ca sunt "o multime nenumarata" (Dan. 7,10; Evrei 12,22).

Ca soli ai lui Dumnezeu, ei alearga ca "un fulger de lumina" (Ezech. 1,14). Atât de stralucitoare este slava lor si atât de iute este zborul lor.

Fata îngerului care s-a aratat la mormântul Mântuitorului era "ca lumina, iar îmbracamintea lui era alba ca zapada", ceea ce i-a facut pe pazitori sa tremure de spaima si "au ramas ca niste morti" (Mat. 28,3.4).

Când Sanherib, asirianul cel îngâmfat, a hulit si a blestemat pe Dumnezeu si a amenintat pe Israel cu distrugerea, "chiar în noaptea aceea a venit îngerul Domnului si a lovit tabara asirienilor, omorând o suta optzeci si cinci de mii".

Si au fost "ucisi toti barbatii puternici si de valoare, conducatorii si capeteniile din armata lui Sanherib. Astfel s-a întors rusinat în tara lui" (2 Împ. 19,35; 2 Cron. 32,21).

Îngerii sunt trimisi în misiuni de har la copiii lui Dumnezeu.

Astfel, la Avraam au fost trimisi cu fagaduinta binecuvântarii; la portile Sodomei, pentru a salva pe Lot cel drept de sub condamnarea cea groaznica; la Ilie, când era gata sa piara de slabiciune si de foame în pustie; la Elisei, cu care si cai de foc, care au înconjurat mica cetate care era asediata de dusmani; la Daniel, când cauta întelepciune divina la curtea regelui pagân sau lasat sa ajunga prada leilor; la Petru amenintat cu moartea în închisoarea lui Irod; la prizonierii din Filipi; la Pavel si la tovarasii lui în noaptea furtunii pe mare; sa deschida mintea lui Corneliu pentru a primi Evanghelia; pentru a trimite pe Petru cu o solie a mântuirii la acel strain dintre Neamuri - în felul acesta îngerii sfinti au slujit în toate veacurile poporului lui Dumnezeu.

Un înger pazitor este rânduit pentru fiecare urmas al lui Hristos.

Acesti veghetori ceresti ocrotesc pe cel drept de puterea celui rau. Acest lucru l-a recunoscut Satana atunci când a spus: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui?" (Iov 1,9.10).

Lucrarea prin care Dumnezeu ocroteste pe poporul Sau este prezentata în cuvintele psalmistului: "Îngerul Domnului tabaraste în jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie" (Ps. 34,7).

Vorbind despre aceia care cred în El, Mântuitorul spunea: "Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca îngerii lor în ceruri vad pururea fata Tatalui Meu" (Matei 18,10).

Îngerii rânduiti sa slujeasca copiilor lui Dumnezeu au totdeauna intrare în prezenta Sa.În felul acesta, poporul lui Dumnezeu, expus puterii amagitoare si rautatii neadormite a printului întunericului si în lupta cu toate puterile raului, este asigurat de paza neîncetata a îngerilor ceresti.

Aceasta asigurare nu este data fara sa fie nevoie. Daca Dumnezeu a dat copiilor Sai fagaduinta harului si a ocrotirii, a facut aceasta pentru ca exista lucrari puternice ale raului carora trebuie sa le faca fata - fortele numeroase, hotarâte si neobosite ale acelor puteri si rautati de care nimeni nu trebuie sa fie nestiutor sau sa nu tina seama de ele.

Spiritele rele, create la început fara pacat, erau egale în natura, putere si slava cu fiintele sfinte care acum sunt solii lui Dumnezeu. Dar, cazute prin pacat, ele s-au unit pentru dezonorarea lui Dumnezeu si pentru distrugerea oamenilor.

Unite cu Satana în razvratire si aruncate din ceruri o data cu el, au colaborat cu el de-a lungul veacurilor în lupta împotriva autoritatii divine.

Ni se spune în Scriptura despre confederatia si despre conducerea lor, despre diferitele lor categorii, despre inteligenta si despre viclenia lor si despre planurile lor rautacioase împotriva pacii si a fericirii oamenilor.

Istoria Vechiului Testament prezinta în diferite împrejurari descrieri cu privire la existenta si lucrarea lor; dar duhurile rele si-au dat pe fata puterea în modul cel mai izbitor, mai ales în timpul când Hristos a fost pe pamânt.

Hristos venise sa îndeplineasca planul întocmit pentru mântuirea omului, dar Satana s-a hotarât sa-si sustina dreptul de a stapâni lumea. El reusise sa întemeieze idolatria în toate partile pamântului, în afara de tara Palestinei.

În singura tara care nu se supusese ispitei, Hristos a venit sa raspândeasca asupra oamenilor lumina cerului. Aici îsi disputau suprematia doua puteri rivale. Isus Si-a întins bratul iubirii, invitând pe toti aceia care voiau sa gaseasca iertare si pace în El.

Ostile întunericului au vazut ca nu aveau puteri nelimitate si au înteles ca, daca misiunea lui Hristos avea sa fie încununata de succes, stapânirea lor avea sa se încheie în curând.

Satana racnea ca un leu înlantuit si folosea puterea cu îndrazneala atât asupra corpurilor, cât si asupra sufletelor oamenilor.Faptul ca oamenii au fost luati în stapânire de demoni este clar aratat în Noul Testament.

Persoanele chinuite în felul acesta nu sufereau numai de boala pricinuita din cauze naturale. Hristos stia perfect de bine cu cine avea de a face si recunostea prezenta directa si lucrarea duhurilor rele.

Un exemplu izbitor cu privire la numarul, puterea si rautatea lor, cât si cu privire la puterea si mila lui Hristos este dat în raportul Scripturii referitor la vindecarea demonizatilor din Gadara. Acei maniaci nefericiti, rupând toate obstacolele, se zvârcoleau, faceau spume la gura, turbând de furie umpleau vazduhul de strigatele lor, îsi faceau rau lor însisi si puneau în primejdie pe toti aceia care erau în jurul lor.

Trupurile lor desfigurate si sângerânde, precum si mintile lor ratacite prezentau o priveliste care convenea printului întunericului. Unul dintre demonii care aveau stapânire asupra suferinzilor a strigat: "Numele meu este legiune, caci suntem multi" (Marcu 5,9).

În armata romana, o legiune era formata din trei pâna la cinci mii de oameni. Si ostile Satanei sunt împartite în grupe si o singura grupa careia apartineau acesti demoni numara nu mai putin decât o legiune.

La porunca lui Isus, duhurile rele au parasit victimele, lasându-le linistite la picioarele Mântuitorului, supuse, inteligente si blânde. Însa demonilor le-a fost îngaduit sa arunce o turma de porci în mare; dar, pentru locuitorii Gadarei, pierderea acestora a cântarit mai mult decât binecuvântarile pe care Hristos le revarsase, asa ca Vindecatorul divin a fost rugat sa-i paraseasca.

Aceasta era consecinta pe care Satana planuise sa si-o asigure. Aruncând vina pentru pierderea lor asupra lui Isus, el a trezit temerile egoiste ale poporului si i-a împiedicat sa asculte cuvintele Sale. Satana îi acuza continuu pe crestini ca fiind cauza pierderii, a nenorocirii si a suferintei, în loc sa lase ca mustrarea sa cada asupra aceluia care o merita - asupra lui si a agentilor lui.Dar planurile lui Hristos n-au fost zadarnicite.

El a îngaduit ca duhurile cele rele sa distruga turma de porci, ca o mustrare pentru iudeii care cresteau aceste animale necurate pentru câstig.

Daca Hristos nu i-ar fi împiedicat pe demoni, ei ar fi aruncat în mare nu numai porcii, ci si pe pazitorii si pe proprietarii lor.

Pastrarea atât a pazitorilor, cât si a stapânilor se datorase numai puterii Sale, folosita din mila pentru scaparea lor.

Mai mult decât atât, acest eveniment a fost îngaduit sa aiba loc pentru ca ucenicii sa poata fi martori ai puterii crude a Satanei, atât asupra omului, cât si a animalelor.

Mântuitorul dorea ca urmasii Sai sa capete o cunoastere a vrajmasului pe care aveau sa-l întâlneasca, ca sa nu fie amagiti si biruiti de planurile lui.

Voia Sa mai era ca oamenii din regiunea aceea sa vada puterea Sa de a rupe robia Satanei si de a libera pe captivi. Iar când Isus Însusi avea sa plece, barbatii aceia liberati atât de minunat ramâneau sa vesteasca mila Binefacatorului lor.

În Scripturi mai sunt redate si alte împrejurari asemanatoare. Fiica femeii siro-feniciene era chinuita grozav de un demon, pe care Isus l-a alungat prin Cuvântul Sau (Marcu 7,26-30). "Unul stapânit de un demon, orb si mut" (Mat. 12,22); un tânar care avea un duh mut care deseori "îl arunca în foc, si în apa, pentru a-l distruge" (Marcu 9,17-27); demonizatul care era chinuit de un duh al unui demon necurat (Luca 4,33-36) a tulburat Sabatul cel linistit în sinagoga din Capernaum - toti acestia au fost vindecati de Mântuitorul cel milostiv.

Aproape în fiecare împrejurare, Hristos S-a adresat demonului ca fiind o fiinta inteligenta, poruncindu-i sa iasa din victima si sa nu o mai chinuiasca. Închinatorii de la Capernaum, vazând puterea Sa cea mare, au fost uimiti si vorbeau între ei, spunând: "Ce înseamna lucrul acesta? El porunceste cu stapânire si cu putere duhurilor necurate si ele ies afara!" (Luca 4,36).

Aceia posedati de duhuri rele sunt de obicei reprezentati ca fiind într-o stare de mare suferinta; cu toate acestea, sunt si exceptii de la aceasta regula.

Pentru a primi putere supranaturala, unii primeau influenta satanica. Acestia, desigur, nu aveau lupte cu demonii. Din aceasta categorie erau aceia care aveau duhul ghicirii - Simon magul, Elima vrajitorul si femeia aceea care s-a luat dupa Pavel si Sila la Filipi.

Nimeni nu se gaseste într-o primejdie mai mare din partea influentei spiritelor rele decât aceia care, netinând seama de marturia directa si îndestulatoare a Scripturilor, neaga existenta si lucrarea celui rau si a îngerilor lui.

Atâta vreme cât suntem în necunostinta cu privire la siretlicurile lui, ele au un câstig aproape de necrezut; multi iau seama la sugestiile lor, în timp ce cred ca urmeaza îndemnul propriei lor întelepciuni.

Pentru motivul acesta, pe masura ce ne apropiem de încheierea timpului, când Satana va lucra cu cea mai mare putere pentru a amagi si a distruge, el raspândeste pretutindeni credinta ca nu exista.

Aceasta este metoda lui de a se ascunde pe sine si modul lui de lucru.De nimic nu se teme atât de mult marele amagitor decât de faptul ca îi vom cunoaste planurile.

Si-a ascuns atât de bine caracterul lui adevarat si scopurile, încât a facut sa fie reprezentat în asa fel ca sa nu provoace nici o emotie deosebita în afara de batjocura sau nemultumire.

Îi place sa fie descris ca o fiinta caraghioasa sau ca o fiinta respingatoare, jumatate animal si jumatate om.

Îi place sa-si auda numele folosit în gluma si batjocura de catre aceia care se socotesc inteligenti si cunoscatori.

Tocmai pentru ca s-a deghizat cu o iscusinta atât de desavârsita se pune atât de repetate ori întrebarea: "Poate exista o astfel de fiinta cu adevarat?"

Dovada despre succesul lui este faptul ca teoriile care socotesc o minciuna cele mai lamurite marturii ale Scripturilor sunt atât de unanim primite în lumea religioasa. Si datorita faptului ca Satana poate stapâni foarte usor mintile acelora care nu-si dau seama de influenta lui, Cuvântul lui Dumnezeu ne da atât de multe exemple cu privire la lucrarea lui ruinatoare, descoperindu-ne puterile lui ascunse si în felul acesta punându-ne în garda contra atacurilor lui.

Puterea si rautatea Satanei si a ostirii lui ne-ar putea îngrozi cu adevarat, daca n-am gasi ocrotire si scapare în puterea cu mult mai mare a Rascumparatorului nostru.

Ne asiguram casele cu încuietori si cu zavoare, pentru a ne apara proprietatea si viata de oameni nelegiuiti; dar rareori ne gândim la îngerii cei rai care cauta continuu intrare la noi si împotriva atacurilor carora, în puterea noastra, nu avem nici o metoda de aparare.

Daca le îngaduim, ei ne pot lua mintea, pot produce dezordine si suferinta în trupurile noastre, ne pot distruge proprietatile si viata. Singura lor bucurie este în nenorocire si distrugere.

Grozava este starea acelora care se împotrivesc cerintelor divine si se supun ispitelor Satanei, pâna când Dumnezeu îi lasa sub stapânirea duhurilor rele.

Dar aceia care urmeaza pe Hristos sunt totdeauna siguri sub grija Lui ocrotitoare. Îngerii care sunt tari în putere sunt trimisi din cer sa-i pazeasca. Cel nelegiuit nu poate trece prin paza pe care Dumnezeu a pus-o în jurul poporului Sau.